De origine religioasa si mitica, cozonacul nu lipseste de pe masa noastra in timpul sezonului de vacanta. Care sunt originile acestei traditii
Cozonacul (sau painea dulce cum este cunoscut in alte tari) este un desert traditional de la masa de Craciun.
In fiecare an – dupa cina clasica de Craciun – dulciurile obisnuite pe care, atat adultii, cat si copiii, le asteapta, intra in scena. In timp ce dulciurile sarbatorilor au variat in ultima vreme, exista ceva care este inca prezent si este impartit aproape fara exceptie pe toate mesele pentru Craciun: cozonacul.
Se intampla ca, aceasta paine traditionala a fost gustata in toate timpurile, desi cu forme diferite, s-au adaugat fructe uscate, nuci sau alte fructe uscate si cele mai inovatoare, umplute cu ciocolata. Oricum ar fi, cozonacul a fost stabilit ca un simbol al unui obicei cu condimente religioase, faptul de a imparti painea..
In timp ce originea acestei delicatese este un pic incerta, exista unele povesti care au devenit populare. Cea mai veche poveste spune ca primii crestini au pregatit-o amintindu-si de orasul care a gazduit nasterea pruncului Isus, Betleem- insasi numele acestui oras in ebraica, inseamna tocmai „casa painii”.
Desi o alta versiune sustine ca grecii au fost creatorii, pentru ca au initiat traditia brutariei, pe vremea lui Augustus, descendent al lui Iulius Cezar, la Roma, cand au fost inregistrate peste 300 de brutarii. Dar indicatiile istorice indica faptul ca ar trebui sa treaca mai multe secole intre paine si cozonac, acesta din urma fiind plasat in Renastere la mijlocul secolului al XV-lea.
Painea dulce venetiana (cozonac) nu are aproape nici un fruct si se serveste presarata cu zahar pudra deasupra.
Se mai spune ca nasterea acestei traditii a fost la Milano, in cadrul povestii de dragoste dintre Ughetto si Adalgisa, la curtea ducelui Ludovico Maria Sforza. Ughetto degli Atellani, a fost un tanar de origine nobila, crescator de soimi si indragostit de Adalgisa, fiica brutarului. Dar unirea lor a fost interzisa.
Brutarul, pe nume Toni, era aproape in faliment, iar Adalgisa urma sa lucreze zi si noapte in brutarie. Pentru a o ajuta, Ughetto a decis sa o ajute si a propus adaugarea unui unt la pasta de paine, dar din moment ce nu erau bani pentru aceasta, tanarul si-a vandut unul dintre soimi si a cumparat untul.
Clientilor le-a placut atat de mult incat au adaugat putin zahar la reteta, iar pentru a schimba putin aroma au adaugat stafide si coji confiate de portocale si lamaie.
Se spune ca atunci cand ducele Ludovico Sforza a mancat, impreuna cu Leonardo Da Vinci, acest cozonac (au paine dulce), creatia s-a extins sub numele de Panetonne (adica „painea lui Toni”).
O versiune care are aceiasi iubiti ca protagonistii, localizeaza actiunea abia in secolul al XVII-lea si in orasul Genova, care ofera probabil o relatare a versiunii genoveze a acestui preparat dulce, dar nu si a pionierului Panettone.
Cumpara cel mai bun cozonac Crema Nuca si Cacao 400g! Vei descoperi noi arome pentru sarbatorile de anul acesta, pe care sa le imparti cu toti cei dragi tie.
